de când mă ştiu am umblat
prin pieţe cu oale fierte, învelită-n staniol –
din creştetul capului
şi pân-n ziua de toamnă când te-am întâlnit.
cel mai mare păcat a fost
să ştiu şi să nu mă ruşinez că delicateţe vedeai
în despoleirea larvei
în plus,
mă priveai ca şi când n-aş fi avut ochii
supţi de păpălude;
aşa că am simţit într-adevăr adoraţie
când îţi încreţeai timid trupul de voinic
Parca ar merge o continuare
RăspundețiȘtergereneaparat! intr-adevar, e work in progress. dar nu acum; sunt plecata sa cumpar timp.
RăspundețiȘtergereNeinteresant. Sorry.
RăspundețiȘtergereUnde se gaseste acest timp, sunt si eu interesat, te rog?
RăspundețiȘtergere@Suflet naiv: evident ca in Tine. numai ca problematic ramane "cum...?". multi spun ca prin exercitiu [sistematic] si rabdare. eu una cred ca doar prin huliganism, dar nu-l recomand si altora
RăspundețiȘtergereTeoriile de gen nu se potrivesc la toti in cauza
RăspundețiȘtergerefiecare cu metoda lui. asa e cel mai bine
RăspundețiȘtergerecontinuă, cred că ai ceva de spus
RăspundețiȘtergereAriadna, de ce nu mai pui nimic aici?! Sper ca nu te-a demoralizat Sergiu. Daca intri pe blogul lui vei vedea cat de ”interesant” este el. Sorry, Sergiu!
RăspundețiȘtergereVă salut de dincolo de anii care au trecut de la îndemnul dvs., vreo cinci, aproape şase la număr... Am revenit deci, într-un fel, adică nu mai sunt Ariadna (de fapt, niciodată n-am fost, era un nume de împrumut), sunt o 'ea' care citeşte în pauza mare. :)
Ștergere