vineri, 8 ianuarie 2016

Noii alchimişti răspund visătorilor - Étienne Perrot: 'Visele şi viaţa'

Visele şi viaţa, Étienne Perrot, ed. Nemira, 2015

Visele şi viaţa nu este întocmai o carte scrisă de Étienne Perrot. Este un volum ce reuneşte treizeci de serii de interpretări de vise, realizate între 1978-1979, la postul de radio France-Inter, în cadrul emisiunii „Totul sfârşeşte prin a se adeveri“. E drept că analizele lui Étienne Perrot ocupă un loc deosebit de important, însă nu trebuie uitaţi nici Henri Gougaud şi Jacques Pradel, ale căror observaţii fac posibil un dialog  bazat - mai ales - pe spontaneitate şi intuiţie în comentarea viselor ascultătorilor.
În calitate de traducător şi continuator al ideilor din a doua jumătate a vieţii lui C.G. Jung, Étienne Perrot se autoproclamă drept un nou alchimist, a cărui teorie vine în completarea psihanalizei freudiene şi a psihologiei profunzimilor (propusă de Jung). Conducându-se după modelul clasic al celor despre care se spune că prefăceau plumbul în aur, noul alchimist este de părere că realitatea noastră de toate zilele poate fi îmbunătăţită prin acordarea unei atenţii deosebite viselor. Cu alte cuvinte,  autorul propune o nouă terapie bazată pe împărtăşirea, comentarea ori notarea lor. Chiar dacă interpretarea nu e una „corectă“, „această eroare ne va conduce la o rectificare şi la o mai mare supleţe faţă de interior.“ (p. 197)
            Astfel stând lucrurile, în calitate de visători (la propriu!), ne revine întrebarea: cum putem noi şti care este atitudinea [potrivită] pe care visul ne îndeamnă s-o adoptăm în aşa fel încât să ne meargă bine când ne trezim? Spre soluţionarea unei atari probleme, Perrot ne îndeamnă să fim cât se poate de obiectivi şi să înţelegem că visele ne pot comunica fie simbolic (simbolurile fiind plurivalente), fie în mod concret. De asemenea, trebuie avută în vedere şi situaţia în care ni se transmite să facem ceva ce în realitate nu trebuie făcut.
O informaţie care mi-a atras atenţia în mod deosebit – ce s-ar putea încadra în bună măsură într-o rubrică de genul Ştiaţi că...? – face referire la perioada anului în care visăm cel mai mult. Este vorba de intervalul mai-iunie, în care activitatea inconştientă se intensifică „fiindcă atunci suntem în rezonanţă cu natura.“(p. 220)
Interpretările lui Étienne Perrot pot fi aplicate cu succes viselor oricăruia dintre noi, chiar dacă – cine va citi cartea va încuviinţa această părere – autorul exagerează cu noua lui alchimie, căzând într-o altă extremă (ceea ce el însuşi îi reproşa lui Freud) fără să-şi dea seama. Iar dacă cineva îndrăzneşte să spună că nu visează sau că uită visele, să încerce să vorbească un timp despre acest domeniu (sau măcar să citească această carte) şi o să aibă o surpriză. Oricum, până la primăvară mai e timp...!

N.B. Oare cei 36 de ani care despart prima ediţie a acestei cărţi de apariţia ei în 2015, la editura Nemira, justifică slabul ecou pe care psihanalistul francez îl are la noi? Din păcate abia cu acest articol i s-a dat volumului de faţă startul ratingului pe www.goodreads.com :( 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Scrie ce-ţi trece prin cap :)